Sunem ușor duși. Ne place să planificăm vacanțe imaginare. Bine, ideile astea de vacanță sunt inițial cât se poate de simple și concrete. Devin imaginare și complicate când pune familia noastră mâna pe ele. Unele, ce să vezi, devin chiar realitate.

Ca atunci când trebuia să mergem la Paris pentru o conferință. Simplu, nu? Doar că a apărut ideea să mergem în familie. Plus că și sudul Franței e frumos. Așa că am ajuns să zburăm la Marsilia cu escală la Roma (unde am văzut Colosseum-ul). Am închiriat mașină și am stat o săptămână în Provence, după care am luat trenul de mare viteză până la Paris. Acasă am zburat din Bruxelles, și între Paris și Bruxelles tot cu trenul. Am stat zile-n șir să găsim variante de bilete, date, cazări care să se potrivească.

Altă dată planul era să ajungem (iar) în sudul Franței cu mașina, teoretic în partea dinspre Italia. Am adăugat o buclă care ne-a dus la mai puțin de  sută cincizeci de kilometri de Atlantic.

Când ne uităm la hartă, ne apucă întrebările: „și dacă am merge cumva și până la…”. Și încep cu calculele. Așa am ajuns anul trecut la Europa Park, pentru că trebuia totuși să ne întoarcem acasă din Dordogne. Cumva, traversarea Franței până la Colmar, a avut sens, inclusiv pe număr de kilometri și costuri. 

Câteodată mă apucă să mă joc cu zborurile. „Și dacă aș zbura la Londra și de acolo la Barcelona și înapoi la București”. Pentru anumite perioade, chestia asta poate să coste cât zborul București-Barcelona și retur. 

Recent, am calculat cum aș putea să zbor în Mallorca prin Bergamo la sfârșit de octombrie, când nu mai sunt zboruri directe. Nu mă duc, dar am calculat. Știați că puteți zbura din București la Béziers prin Bruxelles? Ei bine, eu știu, și am o vagă senzație că n-ar trebui.

Hai, vă pup! În caz că aveți vreo idee simplă de vacanță, dați un semn să ne vedem. V-o complicăm noi, la un vin, într-o seară!